RONDÉL, rondeluri, s. n. Specie a poeziei lirice cu formă fixă, având 13 (sau 14) versuri repartizate în trei strofe, în care primul vers este identic cu al șaptelea și al treisprezecelea, iar al doilea cu al patrulea și ultimul vers. – Din it. rondello, fr. rondel.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RONDÉL ~uri n. Specie a poeziei lirice cu formă fixă, compusă din treisprezece (sau paisprezece) versuri repartizate în trei strofe, cu anumite repetări ale primelor două versuri. /<it. rondello, fr. rondel
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RONDÉL s.n. Mic poem vechi francez, cu 14 versuri și formă fixă. ♦ Gen de poezie cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. [Pl. -uri, -le. / < it. rondello, fr. rondel, rondeau].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RONDÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă, compusă din două catrene și o cvinarie, cu două rime, primele două versuri repetându-se după al șaselea, versul întâi revenind și în încheiere. (< fr. rondel, it. rondello)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rondél s. n., pl. rondéluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink