ROMANCIÉR, -Ă, romancieri, -e, s. m. și f. Autor de romane¹. [Pr.: -ci-er. – Var.: (înv.) romanțiér, -ă s. m. și f.] – Din fr. romancier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMANCIÉR ~ă (~i, ~e) m. și f. Autor de romane. [Sil. -ci-er] /<fr. romancier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMANCIÉR, -Ă s.m. și f. Autor de romane. [Pron. -ci-er, var. (înv.) romanțier s.m.f. / < fr. romancier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMANCIÉR, -Ă s. m. f. autor de romane. (< fr. romancier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

romanciér s. m. (sil. -ci-er), pl. romanciéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

feméie-romanciér s.f. (lit.) Femeie care scrie (și publică) romane ◊ „Sheherezada e «întâia femeie-romancier» din lume [...]” R.lit.18 X 84 p. 9 (din femeie + romancier)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink