ROMANȚIÓS, -OÁSĂ, romanțioși, -oase, adj. (Adesea substantivat) Predispus la visare, la melancolie; visător, romantic (3). ♦ Care predispune la melancolie, la visare, la contemplație. ♦ (Despre opere literare) Care tratează teme sentimentale, care conține note de melancolie, de visare. [Pr.: -ți-os] – Romanț + suf. -ios.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMANȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care manifestă sensibilitate și exaltare; înclinat să idealizeze realitatea; romantic. Fire ~oasă. 2) Care predispune la visare; în stare să provoace melancolie. 3) (despre opere literare) Care tratează teme sentimentale; cu note de melancolie. [Sil. -ți-os] /roman[ț] + suf. ~ios
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMANȚIÓS, -OÁSĂ (adj.) (adesea s.) Predispus la visare, la reverie; romantic, melancolic. ♦ (Despre opere literare) Care tratează teme sentimentale; care predispune la visare. [Pron. -ți-os. / < romanț + -(i)os].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMANȚIÓS, -OÁSĂ adj. predispus la visare, la reverie; romantic, melancolic. ◊ (despre opere literare) care tratează teme sentimentale. (< romant + -/i/os)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMANȚIÓS adj. v. romantic, visător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

romanțiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. romanțióși; f. sg. romanțioásă, pl. romanțioáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink