ROMÂNCÚȚĂ, româncuțe, s. f. Diminutiv al lui româncă. – Româncă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

româncúță s. f., g.-d. art. româncúței; pl. româncúțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink