ROD, roade, s. n. 1. Nume generic dat produselor vegetale obținute de la plantele cultivate, în special fructelor; fruct. ◊ Loc. adj. Cu rod = roditor, fructifer. ◊ Compuse: rodul-pământului = plantă erbacee veninoasă, cu frunze mari, late și lucioase, după a cărei dezvoltare florală poporul apreciază recolta anului (Arum maculatum); (înv.) rod-de-zahăr = dulceață de trandafiri; rodozahar. 2. Fig. Urmare, rezultat, efect (al unei acțiuni). ♦ Folos, avantaj. 3. (Pop.) Copil, prunc, vlăstar, odraslă. [Var.: (rar) roádă s. f.] – Din sl. rodŭ.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
romac
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ROD roáde n. 1) Produs vegetal (mai ales fruct) al plantelor cultivate; recoltă. ◊ Cu ~ roditor. ~ul-pământului plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze mari, lucioase, după a cărei dezvoltare florală, în popor, se apreciază recolta așteptată. 2) fig. Rezultat al unei acțiuni; consecință; urmare; efect. ~ul convorbirilor. 3) înv. pop. Persoană (de orice vârstă) în raport cu părinții ei; odraslă. /<sl. rodu
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ROD s. (BOT.) 1. v. fruct. 2. v. recoltă. 3. bucate (pl.), recoltă, (înv.) vipt. (A strâns ~ul câmpului.) 4. rodul-pământului (Arum maculatum) = (reg.) ungureancă, mana-pământului, piciorul-vițelului, porumbul-cucului, rădăcină-de-friguri, (Transilv.) aron, (Ban.) călindar, (Transilv.) cocoșoaică, hribă, mărceț, (Ban.) timp, barba-lui-Aron.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ROD s. v. avantaj, beneficiu, câștig, coborâtor, consecință, descendent, efect, folos, generație, neam, odraslă, profit, progenitură, repercusiune, rezultat, scoborâtor, seminție, spiță, testicul, urmare, urmaș, viță, vlăstar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rod (roáde), s. n. – 1. Reproducere. – 2. Fruct. – Mr., megl. rod. Sl. rodŭ „specie” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 316), cf. bg. rod „fruct”. – Der. roadă, s. f. (fruct, produs, recoltă); rodi, vb. (a da naștere; a produce, a fructifica), din sl. roditi; rodini, s. f. pl. (zi de naștere, reproducere; generare; creație; vizită care se face unei lăuze și cadoul care i se duce), din sl. rodiny; roditor, adj. (fructifer); rodnic, adj. (fructifer; prosper, fecund); rodnicie, s. f. (fecunditate); nerodnic, adj. (care nu face fructe); rodos, adj. (productiv).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rod s. n., pl. roáde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ROÁDE, rod, vb. III. 1. Tranz. și intranz. A rupe cu dinții fărâme dintr-un obiect tare (pentru a mânca). ◊ Expr. (Tranz.) A roade (cuiva) urechile = a) a mânca foarte mult, păgubind pe cineva; b) a plictisi (pe cineva) repetând(u-i) mereu același lucru, a-i împuia capul cuiva. 2. Tranz. Fig. (Despre gânduri, sentimente etc.) A chinui, a consuma, a tortura. 3. Tranz. (Reg.) A morfoli ceva în gură. 4. Tranz. și refl. A (se) distruge printr-o acțiune lentă și îndelungată de măcinare, de frecare; a (se) toci, a (se) uza printr-o întrebuințare îndelungată. ◊ Expr. (tranz.) A roade cuiva pragul = a vizita pe cineva prea des, prea stăruitor. ♦ Tranz. (Despre corpuri tari, aspre, venite în contact cu pielea) A freca pielea (provocând răni). 5. Refl. Fig. (Rar) A se ciopli, a se șlefui; a căpăta maniere, a se civiliza. – Lat. rodere.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ROÁDE rod tranz. 1) A face să se roadă. 2) A rupe cu dinții (sau cu altceva) în bucăți mici. ~ unghiile. ◊ ~ urechile cuiva a plictisi pe cineva (cu întrebări, rugăminți etc.). 3) fig. (despre gânduri, sentimente) A preocupa în mod sistematic și insistent; a nu slăbi nici pentru un moment; a frământa; a măcina. 4) (despre ape, ploi etc.) A deteriora puțin printr-o acțiune sistematică și îndelungată. Ploile dese au ros malurile. ◊ ~ fundul pantalonilor (sau ~ pantalonii) degeaba a pierde timpul fără nici un folos. ~ cuiva pragul a vizita prea des pe cineva. 5) (despre viermi, insecte etc.) A distruge cu încetul, puțin câte puțin. Carii au ros scrinul. 6) (mai ales despre încălțăminte neajustată) A face să simtă dureri (la picioare); a bate. Mă rod pantofii. 7) fam. (persoane) A necăji, căutând nod în papură. /<lat. rodere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ROÁDE se roáde intranz. A-și pierde integritatea (prin frecare, măcinare etc.). /<lat. roadere
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ROÁDE vb. 1. (reg.) a mezdri. (Un animal care ~ hrana.) 2. a (se) toci, a (se) uza. (Covorul s-a ~.) 3. v. ponosi. 4. a mânca. (Nu-ți mai ~ unghiile!) 5. a (se) distruge, a (se) mânca. (Moliile au ~ haina.) 6. v. ataca. 7. v. eroda. 8. a (se) măcina, a (se) mânca, a (se) săpa, a (se) scobi. (Apa ~ malul.) 9. a bate, a freca, a glodi. (Mă ~ pantofii.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ROÁDE vb. v. chinui, civiliza, consuma, cultiva, frământa, munci, obseda, persecuta, preocupa, rafina, stila, submina, tortura, urmări.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
roáde (ród, rós), vb. – A rupe cu dinții, pentru a mînca. – Mr. arod, aroș, aroadere, megl. rod, roș, rǫdiri. Lat. rǒdĕre (Pușcariu 1471; REW 7358), cf. it. rodere, prov. roire, v. fr. roure, sp., port. roer. – Der. ros, adj. (mîncat; uzat); rosătură, s. f. (loc ros, rană); rosură, s. f. (roadere, rosătură).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
roáde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rod, perf. s. 1 sg. roséi, 1 pl. roáserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. roádă; part. ros
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ródul-pământului s. n.
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ROD, Edouard (1857-1910), romancier elvețian de limbă franceză. Romane naturaliste („Nevasta lui Henri Vanneau”), mai târziu psihologice, axate pe probleme de conștiință („Cursa spre moarte”, „Sensul vieții”). Eseuri („G. Leopoldi”, „Dante”, „J.-J. Rousseau”). Teatru („Reformatorul”).
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Rod, zeu slav, protector al neamului, al descendenților dintr-un strămoș comun și patron al fecundității. Era însoțit de un grup de zeițe ale nașterii, numite rojdanice („născătoare”), spirite feminine ocrotitoare ale mamelor și pruncilor.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-l roade (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. (d. griji, necazuri) a frământa (pe cineva), a chinui (pe cineva).
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a roade (cuiva) pragul expr. a vizita (pe cineva) prea des / prea stăruitor.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink