ROCOȘÍRE s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROCOȘÍ, rocoșesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti, a se răscula. – Din pol. rokoszyc'sie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ROCOȘÍ mă ~ésc intranz. înv. A se ridica la luptă; a se revolta; a se răzvrăti; a se răscula. / < pol. rokoszyc sie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROCOȘÍ vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rocoșí (rocoșésc, rocoșít), vb. refl. – A se răzvrăti, a se răscula. – Var. răcoși. Pol. rokosz „ridicare, răscoală” (Cihac, II, 316), rokoszyć sę „a se răscula”, cf. rut. rakaš, rus. rokoš. – Der. rocoșan, s. m. (rebel); rocoșelnic, adj. (rebel); rocoșitură, s. f. (răscoală). Toate aceste cuvinte sînt înv., sec. XVII-XVIII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

rocoșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rocoșésc, imperf. 3 sg. rocoșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. rocoșeáscă; ger. rocoșínd
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink