ROCAILLE adj.n. (În sintagma) Stil rocaille = gen de ornamentație apărut în arta franceză din timpul domniei lui Ludovic al XV-lea, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, roci). [Pr.: rocái] – Cuv. fr.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

ROCAILLE adj. invar. Stil rocaille (și s.n.) = stil caracteristic sec. XVIII, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale, ca grote, stânci etc. [Pron. ro-cái. / < fr. rocaille].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROCAILLE [RO-CÁI] adj. inv. stil ~ (și s. n.) = stil, bază de înflorire a rococoului, caracterizat prin fantezia contururilor răsucite și prin imitarea unor elemente naturale (grote, stânci, volute vegetale etc.). (< fr. rocaille)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

!rocáille (fr.) [aille pron. ai] (ro-caille) s. n.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

rocáille adj. n. [-caille pron. fr. -cai]
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink