ROCĂRÍE, rocării, s. f. (Geol.) Teren plin de pietre, roci, stânci. – Rocă + suf. -ărie (după engl. rockery).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rocăríe s. f., g.-d. art. rocăríei; pl. rocăríi
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rocăríe s.f. (geol.) Teren plin de pietre, de roci sau de stânci ◊ „În afară de aceasta, parcul va mai avea ca elemente decorative: pergole, ziduri și rocării.” R.l. 27 XI 76 p. 4 (din rocă + -ărie; cf. fr. rocaille)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink