ROBÚST, -Ă, robuști, -ste, adj. Care este înzestrat cu o constituție fizică puternică; rezistent la muncă, la oboseală, la boală; voinic, viguros, vânjos. – Din fr. robuste.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ROBÚST ~stă (~ști, ~ste) 1) (despre persoane) Care are o constituție fizică puternică; bine dezvoltat fizic. 2) Care manifestă putere și rezistență; puternic și rezistent. /<fr. robuste
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROBÚST, -Ă adj. Tare, zdravăn, voinic, viguros. [< fr. robuste, cf. lat. robustus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROBÚST, -Ă adj. tare, zdravăn, voinic, viguros; rezistent. (< fr. robuste)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ROBÚST adj. 1. puternic, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vânos, vârtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Om ~.) 2. legat, solid, viguros, vânjos, voinic, zdravăn. (Extrem de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Robust ≠ firav, indolent, pipernicit, plăpând, slab, slăbănog
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

robúst adj. m., pl. robúști; f. sg. robústă, pl. robúste
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink