ROBÍE, robii, s. f. 1. Stare, condiție socială de rob (1). 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cornel | Semnalează o greșeală | Permalink

ROBÍE ~i f. 1) Stare de rob; sclavie. Aflat în ~. 2) fig. Situație de dependență totală; sclavie. [G.-D. robiei] /rob + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROBÍE s. 1. v. sclavie. 2. sclavie, (fig.) lanțuri (pl.). (Aflat în ~ la turci.) 3. v. subjugare. 4. v. captivitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROBÍE s. v. arest, captivitate, închisoare, ocnă, penitenciar, prizonierat, pușcărie, temniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Robie ≠ libertate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

robíe s. f., art. robía, g.-d. art. robíei; pl. robíi, art. robíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink