ROȘTÉI, roșteie, s. n. (Reg.) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre; p. restr. gratie, zăbrea. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. – Din magh. rostély.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROȘTÉI s. v. gratie, zăbrea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

roștéi (roștéie), s. n. – (Trans.) Gratie, zăbrea. Mag. rostély, slov. roštelj (Cihac, II, 319).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

roștéi s. n., pl. roștéie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÓȘCĂ subst. (Rar) Persoană cu părul roșcat și obrajii roșcovani. – Roșu + suf. -că.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink