RINÍCHI, rinichi, s. m. Fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale; rărunchi. ♦ (Med.) Rinichi artificial = aparat care servește la înlocuirea temporară a funcțiilor rinichiului, eliminând totodată produșii toxici din sânge, fără să modifice compoziția lui. – Lat. reniculus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RINÍCHI ~ m. (la om și la animale) Organ-pereche al aparatului urinar, situat (simetric) în regiunea lombară. ◊ ~ artificial aparat care înlocuiește provizoriu rinichiul. /<lat. reniculus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RINÍCHI s. (ANAT.) (înv. și pop.) rărunchi, (prin Ban.) bobric, mămuc, momic, momuc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

riníchi (riníchi), s. m. – Organ care excretează urina. – Mr. arnicl’u. Lat. rēnĭcŭlus (Pușcariu 1466; REW 7029), dim. al lui rēn, cf. rărunchi. Circulă în Munt. și Dobr. (ALR, I, 48), în celelalte regiuni este înlocuit de rărunchi.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

riníchi s. m., pl. riníchi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink