4 definiții pentru rinencefal (pl. -e), rinencefal (pl. -i), rinencefal (pl. -uri)   declinări

RINENCEFÁL, rinencefale, s. n. Parte a creierului în care se realizează integrări superioare ale funcțiilor vegetative și emoționale. – Din fr. rhinencéphale.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RINENCEFÁL s.n. (Anat.) Parte mediană a creierului, care cuprinde formațiile anatomice olfactive. [< fr. rhinencéphale, cf. gr. rhis – nas, enkephalos – creier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RINENCEFÁL I. s. n. porțiune mediană a creierului, cu formațiile anatomice olfactive. II. s. m. monstru cu aparatul nazal dintr-o trompă inserată la baza frunții; rinocefal. (< fr. rhinencéphale)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rinencefál s. n. (sil. mf. rin-), pl. rinencefále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink