RIHTUÍT s. n. Faptul de a rihtui. – V. rihtui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

rihtuít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RIHTUÍ, rihtuiesc, vb.lV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A RIHTUÍ ~iésc tranz. 1) (piese din piele) A potrivi, îmbinând prin cusături. 2) (fețe de încălțăminte) A înzestra cu căptușeală. /<germ. richten
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RIHTUÍ vb. tr. a croi și a îmbina bucățile de piele ale unui obiect de încălțăminte. (după germ. richten)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rihtuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiésc, imperf. 3 sg. rihtuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rihtuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink