RIGLÁ vb. tr. a trage linii cu rigla. (după fr. régler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RIGLÁ vb. v. linia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

riglá vb., ind. prez. 1 sg. rigléz, 3 sg. și pl. rigleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÍGLĂ, rigle, s. f. 1. Piesă plată, lungă și dreaptă, făcută din lemn, din metal, din material plastic, de obicei gradată, cu care se trag linii drepte, se verifică suprafețe plane etc., linie, lineal. ◊ Riglă de calcul = instrument folosit pentru calcule rapide, format dintr-o riglă fixă și una mobilă care alunecă pe cea fixă, ambele având diviziuni logaritmice. 2. Piesă de lemn groasă și lată, folosită în construcții. 3. Unealtă metalică sau de lemn, folosită în metalurgie pentru netezirea și îndepărtarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. – Din ngr. ríghla „regulă”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

RÍGLĂ ~e f. 1) Instrument format dintr-o bară gradată, folosit la trasarea unor linii drepte sau la măsurat; linie. ◊ ~ logaritmică (sau de calcul) instrument alcătuit dintr-o riglă fixă și una mobilă, folosit la efectuarea rapidă a unor calcule. 2) metal. Unealtă folosită în turnătorie pentru îndepărtarea și netezirea surplusului de amestec din cutia de formare. /<ngr. rígla
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÍGLĂ s. 1. (TEHN.) linie, (Transilv.) lineal. (~ pentru trasarea unei figuri geometrice.) 2. (CONSTR.) cușac.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RÍGLĂ s. v. ivar, încuietoare, rubrică, zăvor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ríglă s. f. (sil. -glă), g.-d. art. ríglei; pl. rígle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink