RIFLUÍRE, rifluiri, s. f. Operație de executare a unor șanțuri sau canale în formă de elice pe suprafața activă a cilindrului de la valțurile de moară, prin așchiere cu ajutorul unei mașini-unelte speciale, numită mașină de rifluit. – V. riflui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RIFLUÍRE s.f. Acțiunea de a riflui și rezultatul ei. [< riflui].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

rifluíre s. f. (sil. -flu-), g.-d. art. rifluírii; pl. rifluíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RIFLUÍ, rifluiesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absol.) A executa rifluri pe suprafața activă a cilindrului de la valțurile de moară. Mașină de rifluit. – Riflu + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

RIFLUÍ vb. IV. tr. A executa rifluri pe suprafața unui valț de moară. [< riflu, cf. germ. riffeln].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RIFLUÍ vb. tr. a executa rifluri pe suprafața unui valț de moară. (după germ. riffeln)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rifluí vb. (sil. -flu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rifluiésc, imperf. 3 sg. rifluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rifluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink