RIDICULIZÁRE, ridiculizări, s. f. Acțiunea de a ridiculiza și rezultatul ei. – V. ridiculiza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

RIDICULIZÁRE s.f. Acțiunea de a ridiculiza și rezultatul ei. [< ridiculiza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RIDICULIZÁRE s. 1. v. satirizare. 2. v. batjocorire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ridiculizáre s. f., g.-d. art. ridiculizării; pl. ridiculizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RIDICULIZÁ, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva. – Din fr. ridiculiser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A RIDICULIZÁ ~éz tranz. (persoane sau situații) A face să apară ridicol; a lua în râs, evidențiind ridicolul. /<fr. ridiculiser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RIDICULIZÁ vb. I. tr. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva ridicol. [< fr. ridiculiser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RIDICULIZÁ vb. tr. a scoate în evidență ridicolul, a-și bate joc de cineva sau ceva. (< fr. ridiculiser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RIDICULIZÁ vb. 1. v. satiriza. 2. v. batjocori.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ridiculizá vb., ind. prez. 1 sg. ridiculizéz, 3 sg. și pl. ridiculizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink