RIDÁ, ridez, vb. I. Refl. A căpăta riduri. – Din fr. rider.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RIDÁ mă ~éz intranz. (mai ales despre pielea feței) A căpăta riduri; a se încreți; a se zbârci; a se cuta. /<fr. se rider
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RIDÁ vb. I tr. A provoca riduri, a face riduri; a zbârci, a încreți. ♦ refl. A căpăta riduri. [< fr. rider].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RIDÁ vb. refl. a face, a căpăta riduri. (< fr. rider)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RIDÁ vb. a (se) cuta, a (se) încreți, a (se) zbârci, (fam.) a (se) smochini, (fig.) a (se) boți, a (se) brăzda. (Se ~ la obraz.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ridá vb., ind. prez. 1 sg. ridéz, 3 sg. și pl. rideáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink