REZUMATÍV, -Ă, rezumativi, -e, adj. În formă de rezumat; succint. – Din rezuma.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
IoanSoleriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REZUMATÍV1 adv. În formă de rezumat; pe scurt; sumar. /v. a rezuma
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REZUMATÍV2 ~ă (~i, ~e) Care reprezintă un rezumat; sub formă de rezumat; recapitulativ. /v. a rezuma
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REZUMATÍV, -Ă adj. În rezumat; scurt, succint. [< rezumat + -iv].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REZUMATÍV, -Ă adj. (și adv.) care rezumă; pe scurt, succint, concis. (< rezuma + -/t/iv)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REZUMATÍV adj. 1. v. sintetic. 2. v. recapitulativ.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
rezumatív adj. m., pl. rezumatívi; f. sg. rezumatívă, pl. rezumatíve
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink