7 definiții pentru «rezuma»   conjugări

REZUMÁ, rezúm, vb. I. Tranz. 1. A reda pe scurt esențialul unei lucrări, al unei expuneri. ♦ Refl. A se limita, a se mărgini la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a sintetiza, a însuma. – Din fr. résumer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A REZUMÁ rezúm tranz. 1) (cele scrise sau spuse) A reda pe scurt relevând punctele principale; a expune în mai puține cuvinte; a recapitula. 2) înv. A conține în sine; a cuprinde; a întruni; a îngloba; a însuma; a comporta; a conține. /<fr. résumer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE REZUMÁ se rezúmă intranz. A avea drept esență; a se reduce. /<fr. résumer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZUMÁ vb. I. tr. 1. A reda pe scurt esențialul unei expuneri orale sau scrise. ♦ refl. A se limita la..., a se mulțumi cu... 2. A cuprinde în sine; a însuma. [P.i. rezúm, 3,6 -mă. / < fr. résumer, cf. lat. resumere – a relua].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZUMÁ vb. I. tr. 1. a reda pe scurt esențialul unei expuneri. 2. a cuprinde (în sine); a însuma, a sintetiza. II. refl. a se limita la..., a se mulțumi cu... (< fr. résumer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REZUMÁ vb. 1. v. prescurta. 2. v. recapitula. 3. v. limita. 4. v. reduce.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rezumá vb., ind. prez. 1 sg. rezúm, 3 sg. și pl. rezúmă; conj. prez. 3 sg. și pl. rezúme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink