REZISTÓR, rezistoare, s. n. Element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistența electrică, poate fi introdus într-un circuit electric și care este folosit la aparatele electrice de încălzit, la reostate etc.; rezistență (II 5). – Din fr. resisteur, engl. resistor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REZISTÓR ~oáre n. Element de circuit care prezintă o anumită rezistență electrică și este folosit în construcția reostatelor, a aparatelor de încălzire electrică și în electrotehnică; rezistență. /<fr. résisteu, engl. resistor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REZISTÓR s.n. Aparat care prezintă rezistență electrică și care poate fi introdus într-un circuit electric. [Pl. -oare, (s.m.) -ri. / cf. fr. résisteur, engl. resistor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZISTÓR s. n. element de circuit electric cu inductivitate și capacitate neglijabile, dar care, având rezistență electrică, poate fi introdus într-un circuit electric; rezistență (I, 4). (< fr. résisteur, engl. resitor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REZISTÓR s. v. rezistență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

rezistór s. n., pl. rezistoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink