REZILIÉNȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [Pr.: -li-en-] – Din fr. résilience.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REZILIÉNȚĂ s.f. (Tehn.) Rezistență la șoc a unui metal sau aliaj. [Pron. -li-en-. / < fr. résilience].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REZILIÉNȚĂ s. f. proprietate a unui metal sau aliaj de a rezista la șocuri. (< fr. résilience)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reziliénță s. f. (sil. -li-en-), g.-d. art. reziliénței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink