REUTILÁ, reutilez, vb. I. Tranz. A utila din nou, a înzestra cu utilaje noi. [Pr.: re-u-] – Re¹- + utila.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A REUTILÁ ~éz tranz. A utila din nou; a înzestra cu utilaje noi. [Sil. re-u-] /re- + a utila
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REUTILÁ vb. I. tr. A înzestra cu un nou utilaj. [Pron. re-u-. / < re- + utila].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REUTILÁ vb. tr. a utila din nou, a înzestra cu noi utilaje. (< re¹- + utila)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reutilá vb. (sil. re-u-), ind. prez. 1 sg. reutiléz, 3 sg. și pl. reutileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink