REUNIFICÁT, -Ă, reunificați, -te, adj. Care a fost unificat din nou. – V. reunifica.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reunificát adj. m., pl. reunificáți; f. sg. reunificátă, pl. reunificáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REUNIFICÁ, reunífic, vb. I. Tranz. A unifica din nou. – Re1- + unifica (după fr. réunifier).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REUNIFICÁ vb. tr. a unifica din nou. (< fr. réunifier)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reunificá vb., ind. prez. 1 sg. reunífic, 3 sg. și pl. reunífică
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink