RETRIBUÍRE, retribuiri, s. f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. – V. retribui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

RETRIBUÍRE s.f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. [< retribui].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETRIBUÍRE s. 1. v. plată. 2. v. salarizare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

retribuíre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. retribuírii; pl. retribuíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RETRIBUÍ, retríbui, vb. IV. Tranz. A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera. – Din fr. rétribuer, lat. retribuere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A RETRIBUÍ retríbui tranz. (persoane sau activități ale lor) A plăti în bani sau în natură; a remunera. /<fr. rétribuer, lat. retribuere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RETRIBUÍ vb. IV tr. A plăti în bani (o muncă prestată); a remunera; a recompensa în bani. [Pron. -bu-i, p. i. retríbui, -iesc, 3,6 -ie. / < fr. rétribuer, cf. lat. retribuere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETRIBUÍ vb. tr. a plăti în bani (o muncă prestată); a remunera. (< fr. rétribuer, lat. retribuere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RETRIBUÍ vb. 1. a onora, a plăti, a remunera. (A ~ o muncă prestată.) 2. v. salariza.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

retribuí vb. (sil. -tri-), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. retríbui, 3 sg. și pl. retríbuie, imperf. 3 sg. retribuiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink