RETORÍSM s. n. Abuz de figuri și de elemente retorice, elocvență emfatică, vorbărie pompoasă, lipsită de conținut. – Din retoric.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETORÍSM n. 1) Caracter retoric. 2) Abuz de elemente retorice; elocvență afectată; exces de cuvinte bombastice. /Din retoric
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RETORÍSM s.n. (Peior.) Abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență seacă, vorbărie goală și emfatică, lipsită de idei. [< retor(ic) + -ism].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETORÍSM s. n. abuz de figuri și de elemente retorice; elocvență emfatică, lipsită de idei. (< retor/ic/ + -ism)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RETORÍSM s. v. afectare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

retorísm s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink