RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETENTÍV, -Ă adj. Referitor la retenție; cu caracter de retenție. [Cf. it. retentivo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETENTÍV, -Ă adj. referitor la retenție; cu caracter de retenție. (< it. retentivo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

retentív adj. m., pl. retentívi; f. sg. retentívă, pl. retentíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink