reteácăn, -ă, reteácăni, -e, s.n., adj. (reg.) 1. fără vârf, bont, plat, teșit. 2. (s.n.) rămășiță a unui stog. 3. (s.n.) bănuț la ou.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink