RETARDÁT, -Ă adj. (și s.m.f.) (Franțuzism) Rămas în urmă; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; întârziat mintal; înapoiat; retardatar. [< retarda].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETARDÁT, -Ă adj. (și s. m. f.) rămas în urmă; nedezvoltat din punctul de vedere al intelectului; întârziat mintal; retardatar. (< retarda)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

retardát s. m., adj. m., pl. retardáți; f. sg. retardátă, pl. retardáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RETARDÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A rămâne în urmă; a întârzia. [< fr. retarder].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETARDÁ vb. intr. 1. a rămâne în urmă; a întârzia. 2. (fig.) a încetini (mișcarea); a frâna, a împiedica. (< fr. retarder, lat. retardare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

retardá vb., ind. prez. 1 sg. retardéz, 3 sg. și pl. retardeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink