RETARDÁRE s.f. (Franțuzism) Faptul de a retarda; întârziere. ♦ (Fiz.) Încetinire a mișcării. [< retarda].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

retardáre s. f., g.-d. art. retardării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RETARDÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A rămâne în urmă; a întârzia. [< fr. retarder].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETARDÁ vb. intr. 1. a rămâne în urmă; a întârzia. 2. (fig.) a încetini (mișcarea); a frâna, a împiedica. (< fr. retarder, lat. retardare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

retardá vb., ind. prez. 1 sg. retardéz, 3 sg. și pl. retardeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink