RETARDÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A rămâne în urmă; a întârzia. [< fr. retarder].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETARDÁ vb. intr. 1. a rămâne în urmă; a întârzia. 2. (fig.) a încetini (mișcarea); a frâna, a împiedica. (< fr. retarder, lat. retardare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

retardá vb., ind. prez. 1 sg. retardéz, 3 sg. și pl. retardeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RETÁRD, retarde, adj. (Despre medicamente) A cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe care se resorb lent în organism. – Din fr. rétard.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETÁRD s.n. (Franțuzism) Întârziere. ♦ (Med.) Medicament retard = medicament cu efect prelungit, datorită acțiunii unor substanțe absorbite încet de organism. [< fr. retard].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETÁRD I. s. n. întârziere. ◊ (tehn.) amânare introdusă într-o transmisiune. ◊ (med.) stare a unei persoane a cărei dezvoltare este mai puțin evoluată decât a altora. II. adj. inv. (despre medicamente) cu efect prelungit, datorită acțiunii unor substanțe absorbite încet de organism. (< fr. retard)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

retárd s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink