RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei. – V. resuscita.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESUSCITÁRE s.f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei; reînviere; reanimare. [< resuscita].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESUSCITÁRE s. (MED.) reînviere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

resuscitáre s. f. suscitare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESUSCITÁ, resuscitéz, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcțiile vitale ale organismului, a repune în funcțiune inima sau respirația oprite, a readuce în simțiri, a face să-și revină. 2. A suscita din nou. [Pr. ind. și: resuscít] – Din fr. ressusciter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A RESUSCITÁ ~éz tranz. 1) med. (inima sau respirația oprită) A pune din nou în funcție; a reînvia. 2) fig. A face să renască; a trezi la viață; a reînvia. /<fr. ressusciter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESUSCITÁ vb. I. tr. (Rar) A reînvia; a readuce în simțiri; a reanima. [P.i. -tez și resuscít. / < fr. ressusciter, cf. lat. resuscitare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESUSCITÁ vb. tr. a reînvia; a trezi la viață; a reanima. (< fr. ressusciter, lat. resuscitare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RESUSCITÁ vb. (MED.) a reînvia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

resuscitá vb., ind. prez. 1 sg. resuscitéz, 3 sg. și pl. resusciteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink