RESTRICTÍV, -Ă, restrictivi, -e, adj. Care îngrădește, care limitează, care creează restricții. – Din fr. restrictif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTRICTÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de restricții; propriu restricțiilor; menit să limiteze. /<fr. restrictif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTRICTÍV, -Ă adj. Care limitează, care îngrădește; care creează restricții. [Cf. fr. restrictif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTRICTÍV, -Ă adj. care creează restricții. (< fr. restrictif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

restrictív adj. m., pl. restrictívi; f. restrictívă, pl. restrictíve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTRICTÍV adj. 1. (rar) îngrăditor. (Măsuri cu caracter ~.) 2. delimitativ, delimitator, limitativ. (Element ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

restrictív adj. m. (sil. mf. -stric-), pl. restrictívi; f. sg. restrictívă, pl. restrictíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink