RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere, restituție. – V. restitui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTITUÍRE s.f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere; restituție (2). [Pron. -tu-i. / < restitui].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTITUÍRE, restituiri, s. f. Acțiunea de a restitui și rezultatul ei; înapoiere.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de Zavaidoc | Semnalează o greșeală | Permalink

restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTITUÍRE s. 1. v. rambursare. 2. v. înapoiere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTITUÍRE s. v. restaurare, restaurație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

restituíre s. f. (sil. mf. -sti-), g.-d. art. restituírii; pl. restituíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

A RESTITUÍ restítui tranz. (obiecte împrumutate) A da înapoi; a înapoia; a întoarce; a reda. /<fr. restituer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTITUÍ vb. IV. tr. A da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTITUÍ vb. tr. a da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia. (< fr. restituer, lat. retituere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia². – Fr. restituer (it. restituire).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de Zavaidoc | Semnalează o greșeală | Permalink

restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTITUÍ vb. 1. a da, a înapoia, a plăti, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ți-am ~ datoria) 2. v. rambursa. 3. v. înapoia.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTITUÍ vb. v. reîntrona, restabili, restatornici.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

restituí vb. (sil. mf. -sti-), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. restítui, 3 sg. și pl. restítuie, imperf. 3 sg. restituiá
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink