RESENTIMENTÁR, -Ă adj. cu caracter de resentiment. (< resentimet + -ar)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
resentimentár adj. m., pl. resentimentári; f. sg. resentimentáră, pl. resentimentáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
resentimentár, -ă adj. Care nu poate trece peste amintirea unor neplăceri din trecut ◊ „Redacția «22» nu împărtășește opinia [...] că deținuții politici ar reprezenta opoziția resentimentară.” ◊ „22” 2430 XII 92 p. 13. ◊ „Alți autori de memorii sunt însă pătimași până la a fi revendicativi, resentimentari cu ostentație.” R.lit. 23/93 p. 1; v. și ◊ „22” 713 I 93 p. 1 (din resentiment + -ar; cf. fr. ressentimental; MNC 1977)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink