RESENTIMÉNT, resentimente, s. n. Sentiment ostil față de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate; dușmănie, ură, pică, resimțământ. – Din fr. ressentiment.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

RESENTIMÉNT ~e n. Ostilitate față de o persoană, provocată de amintirea unor neplăceri mai vechi. /<fr. ressentiment
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESENTIMÉNT s.n. Sentiment ostil față de cineva, izvorât dintr-o nemulțumire mai veche; ură, pică. [Pl. -te. / < fr. ressentiment, cf. lat. re – împotrivă + sentiment].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESENTIMÉNT s. n. sentiment ostil față de cineva, izvorât dintr-o nemulțumire mai veche; antipatie. (< fr. ressentiment)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RESENTIMÉNT s. v. antipatie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Resentiment ≠ sentiment
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

resentimént s. n., pl. resentiménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink