RESCIZÓRIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

RESCIZÓRIU, -IE adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. [< fr. rescisoire, lat. rescissorius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESCIZÓRIU, -IE adj. (jur.) care provoacă o resciziune. (< fr. rescisoire, lat. rescisorius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

rescizóriu adj. m., f. rescizórie; pl. f. și m. rescizórii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink