REPUBLICÁN, -Ă, republicani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține republicii, privitor la republică. 2. S. m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. – Din it. republicano, fr. républicain.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REPUBLICÁN1 ~ă (~i, ~e) Care ține de republică; propriu republicii. Consfătuire ~ă. /<fr. républicaine, lat. republicanus, germ. Republikaner
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REPUBLICÁN2 ~i m. 1) Adept al republicii ca formă de guvernământ. 2) Membru al unui partid republican. /<fr. républicaine, lat. republicanus, germ. Republikaner
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REPUBLICÁN, -Ă adj. Referitor la republică. ◊ Partid republican = unul dintre cele două mari partide din Statele Unite. // s.m. și f. Adept al republicii ca formă de guvernământ. [Cf. it. republicano, fr. républicain].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REPUBLICÁN s.m. Pasăre de mărimea unei mierle, care trăiește în grupuri în sudul Africii. [< fr. républicain].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REPUBLICÁN1 s. m. pasăre de mărimea unei mierle, care trăiește în grupuri în sudul Africii. (< fr. républicain)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REPUBLICÁN2, -Ă I. adj. referitor la republică. II. s. m.f. adept al republicii ca formă de guvernământ. (< fr. républicain, it. republicano, lat. republicanus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
republicán adj. m., s. m. (sil. -bli-), pl. republicáni; f. sg. republicánă, pl. republicáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink