REPROBÁBIL, -Ă, reprobabili, -le, adj. Care merită să fie reprobat, care trebuie condamnat; blamabil, condamnabil. – Din lat. reprobabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi reprobat; în stare să fie reprobat; condamnabil. Atitudine ~ă. /<lat. reprobabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBÁBIL, -Ă adj. Demn de reprobat; condamnabil. [Cf. lat. reprobabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBÁBIL, -Ă adj. demn de reprobat; condamnabil. (< lat. reprobabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBÁBIL adj. v. condamnabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reprobábil adj. m. (sil. -pro-), pl. reprobábili; f. sg. reprobábilă, pl. reprobábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink