REPROBAȚIÚNE, reprobațiuni, s. f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBAȚIÚNE s.f. (Rar) Reprobare. [Cf. fr. réprobation, lat. reprobatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBAȚIÚNE s. f. reprobare. (< fr. ráprobation, lat. reprobatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBAȚIÚNE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reprobațiúne s. f. (sil. -pro-, -ți-u-), g.-d. art. reprobațiúnii; pl. reprobațiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink