REPROBÁ, reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acțiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

A REPROBÁ reprób tranz. (fapte) A considera condamnabil; a nu încuviința. /<lat. reprobare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBÁ vb. I. tr. A condamna, a dezaproba; a respinge. [P.i. reprób și -bez. / < lat. reprobare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBÁ vb. tr. a dezaproba, a respinge, a condamna. (< lat. reprobare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBÁ vb. v. dezaproba.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A reproba ≠ a consimți
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reprobá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reprób, 3 sg. și pl. repróbă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink