REPROȘÁBIL, -Ă, reproșabili, -e, adj. Care merită reproșuri, de reproșat. – Din fr. reprochable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROȘÁBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi reproșat; în măsură să fie supus reproșurilor; imputabil. /<fr. reprochable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROȘÁBIL, -Ă adj. (Rar) Demn de reproșuri. [Cf. fr. reprochable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROȘÁBIL, -Ă adj. demn de reproșuri. (< fr. reprochable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROȘÁBIL adj. imputabil. (Un fapt ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reproșábil adj. m. (sil. -pro-), pl. reproșábili; f. sg. reproșábilă, pl. reproșábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink