REPROȘÁ, reproșez, vb. I. Tranz. A mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa. – Din fr. reprocher.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A REPROȘÁ ~éz tranz. (acțiuni sau fapte reprobabile) A atribui ca reproș; a imputa. /<fr. reprocher
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROȘÁ vb. I. tr. A învinui; a aduce cuiva imputări, reproșuri. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. reprocher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROȘÁ vb. tr. a aduce cuiva reproșuri. (< fr. reprocher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROȘÁ vb. 1. a imputa, (prin Mold.) a(-i) bănui, (înv.) a prihăni. (A ~ ceva cuiva.) 2. v. obiecta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reproșá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reproșéz, 3 sg. și pl. reproșeáză, 1 pl. reproșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. reproșéze; ger. reproșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink