REPRÓȘ, reproșuri, s. n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

REPRÓȘ ~uri n. Dezaprobare verbală adresată cuiva în semn de nemulțumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; bănuială; imputare; mustrare; dojană. Nu merită nici un ~. /<fr. reproche
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPRÓȘ s.n. Învinuire; mustrare, imputare. [Pl. -șuri. / < fr. réproche].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPRÓȘ s. n. învinuire; mustrare. (< fr. reproche)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPRÓȘ s. 1. imputare, imputație, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină, prihană. (Nu merită nici un ~.) 2. admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dascălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură (~ul pe care l-a primit, l-a cumințit.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

repróș s. n. (sil. -proș), pl. repróșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink