REPERÁT, -Ă, reperați, -te, adj. Care a suferit acțiunea de reperare. – V. repera.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERÁT, -Ă adj. 1. Care a fost găsit într-un anumit loc, a fost marcat, prins între repere. 2. (Lingv.) Care este într-un context corect. [< repera].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERÁ, reperéz, vb. I. Tranz. A marca puncte de reper; a determina cu ajutorul unui punct de reper poziția exactă a unui loc. – Din fr. repérer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A REPERÁ ~éz tranz. 1) (poziții, puncte etc.) A determina cu ajutorul unui reper. ~ artileria dușmană. 2) A marca prin repere. /<fr. repérer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERÁ vb. I. tr. A marca prin repere; a determina (o poziție, un punct) cu un reper. [< fr. repérer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERÁ vb. tr. a marca prin repere; a determina cu un reper. (< fr. repérer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

reperá vb., ind. prez. 1 sg. reperéz, 3 sg. și pl. repereáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink