REPÉNT, -Ă, repenți, -te, adj. (Despre tulpinile plantelor) Care stă culcat pe pământ (și din loc în loc dă naștere la rădăcini); târâtor. – Din lat. repens, -tis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre plante) Care are tulpina întinsă pe pământ; cu tulpina culcată. /<lat. repens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÉNT, -Ă adj. (Despre plante și despre tulpinile lor) Care stă culcat la pământ și din loc în loc dă naștere la rădăcini; târâtor. [Pl. -nți, -nte. / < engl. repent, cf. lat. repens < repere – a se târî].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÉNT, -Ă adj. (despre tulpini) care se târăște pe pământ, dând naștere din loc în loc la rădăcini; târâtor. (< lat. repens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÉNT adj. (BOT.) târâtor. (Plante ~; tulpini ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

repént adj. m., pl. repénți; f. sg. repéntă, pl. repénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink