REPARATÓR, -OÁRE, reparatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care repară, reparatoriu; p. ext. care înviorează. ♦ (Jur.) Care acoperă o pagubă. – Din fr. réparateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REPARATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care repară. 2) jur. Care acoperă o daună. /<fr. réparateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPARATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care repară; reparatoriu; (p. ext.) înviorător. [< fr. réparateur, cf. lat. reparator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPARATÓR, -OÁRE adj. (și s.) care repară; reparatoriu. ◊ (jur.) care acoperă o pagubă. (< fr. réparateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPARATÓR s. v. depanator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reparatór adj. m., pl. reparatóri; f. sg. și pl. reparatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink