RENITÉNT, -Ă, renitenți, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitență. – Din fr. renitent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RENITÉNT, -Ă adj. Care prezintă renitență. [< fr. rénitent, cf. lat. renitens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RENITÉNT, -Ă adj. care prezintă renitență. (< fr. rénitent, lat. renitens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RENITÉNT adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

renitént adj. m., pl. reniténți; f. sg. reniténtă, pl. reniténte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink