REMUȘCĂTÓR, -OÁRE, remușcători, -oare, adj. (Rar) Care provoacă mustrări de cuget, remușcări. – Remușc[are] + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

remușcătór adj. m. mușcător
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink