REMANÉNT, -Ă, remanenți, -te, adj. (Despre câmpuri electrice sau magnetice). Care se datorește fenomenului de remanență. – Din fr. rémanent.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

REMANÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre câmpuri electrice sau magnetice) Care ține de remanență; propriu remanenței. /<fr. rémanent
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REMANÉNT, -Ă adj. Care rămâne, care persistă. ◊ Imagine remanentă = imagine care rămâne după încetarea excitației inițiale. [< fr. rémanent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REMANÉNT, -Ă adj. 1. care prezintă remanență (1). 2. (despre un deșeu, un insecticid) care nu se degradează. (< fr. rémanent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

remanént adj. m., pl. remanénți; f. sg. remanéntă, pl. remanénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink